Un pat ponosit, o mașină veche de cusut cu roată într-un colț al camerei, pe scaunul căreia stă un bărbat cărunt, la vreo 60 de ani, care ține un ac și o papiotă albă într-o mână și o țigară în alta. – Ajută-mă tu să bag ață pe ac, că nu mai văd. – Stai așa,…
Read more
Copila din mine încă mă caută, ca să o văd, ca să-i văd tristețea cu care a crescut, ca să-i ascult fricile, să o alin. Alinare. Copilul din mine caută încă alinare. Iar eu încă învăț să îi dau ceva ce i-a fost refuzat toată viața. Ceva ce i-am refuzat și eu. Copila din mine…
Read more
Am în mine o bebelușă cu ramuri în loc de plete și suflu de mosc albnăscută în haosvenită din luminăAm în mine o școlăriță cu dințișori de laptecare înflorește în ritmul ei lent, dar realmai puțin pe zi, mai mult pe timp de noapteîn liniștecu coroniță pe creștet și sudoare pe fruntede la presiunea perfecțiuniiAm…
Read more
Uneori e nevoie să mai zăbovești puțin în întuneric, să te scarpini la ochi până te ustură genele și se desprind ca dorințele neîmplinite, și să-ți faci curaj să te mobilizezi spre ceea ce pare a fi lumină, dar ți-e greu să crezi că și e. Uneori, când stai prea mult în întuneric, pierzi capacitatea…
Read more
Cred c-aș începe cu ”salut”. Îmi place mult formula asta de la o vreme. Apoi aș ezita puțin, neștiind dacă să-ți sar în brațe sau să aștept să faci tu primul pas. Dar te-aș privi cu ochii mari, flămânzi, doritori să-și ia revanșa pentru toți anii ăștia în care nu te-au putut vedea. Aș face…
Read more
Mi-au rămas părinții miciși vorbele lor gâtuiteși casa-n care am crescut,cândva mergeam o zi întreagă de la unul la altul în trei camereazi îi ajung pe amândoi din doar doi pașiMi-au rămas mici nopțile albeși urletele tatei pe fundalși plânsetele mamei de sub perne înfundatepe care azi nu le mai simt amarMi-au rămas mici holul…
Read more
Mă împiedic de fricica de lanțuriși ce-i amuzant e că le car după mineși nici măcar nu’s ale meleDar am crescut cu ele și e ca atuncicând crești cu părinți abuzivi care te izbesc cu realitatea lor pe care nu ai curaj sa o pui la indoialăși te obișnuiești așa:să ai câte-o întâlnire de gradul…
Read more
E greu să le vorbești oamenilor despre pierderifără să se inunde sufletul de zumzetul viduluiSă le vorbești despre cum e să fie binee și mai greuvezi tu, nu suntem obișnuiți cu bineleși se pare că nici cu răul,doar ne mințim că suntem,că știm la ce să ne așteptăm, că suntem precauți,că ne pregătim;răul când vine…
Read more
La teatru învăț să fac pace cu moarteacu moartea din mineși din tot ce ne înconjoară:timp, natură, visuri,toate vii și moarte toatededesubtcă poate tocmai moartea astane dă viațăcând învățăm să o primimca pe un dat și-un început La teatru prind curajsă mă predausă am încredere în mineși în ce e să fie,că ce e să…
Read more
“Întoarce-te la tine, Delia”, îmi spuncând mă doare ceva șimă pierd în durere până uit de mineașa cum am uitat cine sunt și de unde vincă d’aia nu-mi mai aduc aminte ce mi-am promis când am venit aici,de la durerile care s-au aciuat pe mine, strat cu strat, până când ceea ce e în mine…
Read more